Sfintele Vase sunt alcatuite din Sfântul Potir, Sfântul Disc, Steluta, Copie si Lingurita , fiecare având o semnifiecatie aparte în slujirea liturgica.
Sfântul Potir reprezinta paharul cu vin folosit de Mântuitorul nostru Iisus Hristos la Cina cea de Taina, când El a instituit Sfânta Euharistie (Sfânta Împartasanie), jetfa Legii noi; pahar al carui continut binecuvântat si sfintit de divinul Învatator , l-a dat ucenicilor Sai zicând : " Beti dintru aceasta toti , Ca aceasta este Sâgele Meu , al Legii celei noi, care pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor" ( Matei cap. 26, vers. 27). Sfântul Potir ne mai auce aminte si de vasul în care conform unei traditii , Sfântul Ioan Evanghelistul ar fi strâns sângele scurs din coasta Mântuitorului cea strapunsa cu sulitta si din ranile cuielor si ale cununii de spini. În unele momente din ritualul liturgic el simblizeaza si mormântul Mântuitorului.
Sfâtul Disc la Proscomodie (prima parte a Sfintei Liturghii) simbolizeaza ieslea în care S-a nascut Mântuitorul, iar la Vohodul Mare (iesirea cu Cinstitele Daruri ) simbolizeaza locul pe care a fost asezat Trupul Mântuitorului dupa pogorârea Lui de pe Crucea rastignirii. Dupa unii tâlcuitori disul simbolizeaza , prin rotunjimea lui , bolta cerului purtând pe Hristos , soarele nostru duhovnicesc.
Steaua sau steluta la Proscomidie simbolizeaza steaua care a condos pe magi din Rasarit la locul nasterii Mânturitorului , ceea ce indica si formula biblica rostita de preot când aseaza steaua peste disc " venind steaua, a stat deasupra unde era Pruncul" ( Matei cap. 2, vers. 9). Dupa Vohodul Mare simbolizeaza pecetea pusa pe mormântul Domnului.
Copia simbolizeaza lancea sau sulita cu care a fost împus Mântuitorul pe cruce. La Proscomodie, scoaterea Agnetului (bucata din prescura ? pecetea) cu copia din prescura, închipuie Nasterea cu trup a Domnului din Fecioara.
Lingurita cu care se da credinciosilor Sfântul Trup si Sânge închipuie pe Maica Domnului , care a purtat în pântecele ei pe Pâinea cea cereasca.
Buretele simbolizeaza buretele îmbibat cu otet si fiere , cu care ostasii L-au adapat , în batjocora , pe Mântuitorul Iisus Hristos. El este folosit de catre preotul slujitor pentru a strânge miridele ( farâmituri de prescura ) de pe Sfântu Disc.

Acoperamintele sau procovetele sunt ca niste valuri mici patrate, facute din acelasi material din care se confectioneaza vesmintele liturgice. Ele servesc la acoperirea vaselor sfinte si sunt in numar de trei: un val pentru disc, altul pentru potir si unul mai mar, numit Aer, pentru acoperirea ambelor vase sfinte (discul si potirul) care se folosesc pentru savarsirea Sfintei Liturghii in cultul ortodox. Simbolizeaza piatra pusa pe mormantul domnului. Locul acestui aer l-a luat mai tarziu Epitaful . Pe fiecare acoperamant se brodeaza un motiv sfant sau cel putin semnul Sfintei Cruci.

Prescura este o painisoara foarte mica, in forma de cruce sau rotunda, din aluat dospit, peste care inainte de coacere, se aplica o pecete de lemn cu initialele numelui Mantuitorului (IS, HR, NI, KA = Iisus Hristos Invingatorul) Aceste prescuri se aduc de credinciosii ortodocsi ca ofrande (prosfora) la slujba Sfintei Liturghii dimineata, inainte de inceperea liturghiei, se dau preotului la Proscomidiar si preotul pregateste din ele Darurile pentru Sf. Euharistie.
Pistornic sau pistolnic sau pecetar este un obiect cu care se imprima pe prescuri semnul crucii si initialele traditionale: IS, HR, NI, KA (Iisus Hristos Biruitorul).

Sfesnicul este un suport care are in partea desus un orificiu in care se infig lumanari. Sfesnicul poate avea unul sau mai multe brate, fiecare cu simbolul sau.
Sfesnicul cu un brat, numit primikirion semnifica unitatea Sfintei Treimi; sfesnicul cu doua brate, numit dikirion , simbolizeaza cele doua firi ale Mantuitorului (Dumnezeu si Om); sfesnicele cu trei brate, trikirion , simbolizeaza cele tri persoane ale Sfintei Treimi; sunt si sfesnice cu sapte brate, care simbolizeza cele sapte daruri ale Sf. Duh si sfesnice cu douasprezece brate, simbolizand pe cei doisprezece Apostoli ai Domnului.
In bisericele ortodoxe se afla in fata icoanelor imparatesti de pe catapeteasma daua sfesnice cu cate trei brate de lungime diferie (bratul din mijloc este mai inalt), numite sfesnice imparatesti.

Dicherul si Tricherul sunt doua sfesnice cu doua si trei brate care se utilizeaza la slujbele arhieresti. Dicherul poarta doua lumanari, iar tricherul poarta trei. Cu aceste sfesnice arhiereul binecuvinteaza poporul in momentele indicate in timpul Liturghiei arhieresti.
Dicherul simbolizeaza cele doua firi din Persoana Mantuitorului, iar Tricherul cele trei Persoane ale Sfintei Treimi.

Cadelnita aminteste altarul tamaierii din cortul Marturiei si apoi din templu, pe care se aducea lui Dumnezeu jertfa de tamaie (Iesire 30,1-8, inV.T. si Evrei 9,4 in N.T.). Fetele cadelnitei (catuii) sunt uneori gravate cu figuri de animale si plante, simbolizand ca intreaga natura (fire) inalta, impreuna cu oamenii, rugaciuni lui Dumnezeu.Despre simbolismul cadelnitei, Sf. Ambrozie spune: Cadelnita menita sa dea buna mireasma...tot asa si voi (crestinii) sunteti buna mireasma a lui Hristos (Deis). In interpretarea marelui liturgist si ierarh Gherman al Constantinopolului, cadelnita simbolizeaza omenitatea Mântuitorului, focul simbolizeaza divinitatea Sa, iar fumul de tamâie simbolizeaza mireasma Duhului Sfânt.

Chivotul are forma unei bisericute si sta totdeauna pe Sfânta Masa , pastrându-se în ea Sfânta Împartasanie pentru bolnavi, precum si Sfântul Agnet pentru Liturghia Darurilor mai înainte sfintite, de la sfinsirea pâna la folosire lui. El ne aduce aminte de vasul cu mana care se pastra în chivotul sau sicriul Legii din templul Vechiului Testament (Evrei cap. 9, vers. 4).

Crucea este simbol al rascumpararii omului si constituie un obiectiv importatnt al cultului crestin. Acest obiect de tortura la pagani a fost sfintit prin sangele Mantuitorului rastignit si a devenit instrument de mantuire, semn distinctiv pentru crestini. Paganii numeau pe crestini adoratori ai crucii. Cultul crestin al crucii era viu inca din primele trei veacuri.Descoperirile arheologice din Palestina au aratat ca semnul Crucii a fost folosit chiar de prima comunitate crestina din Ierusalim. Incepand din sec. IV, cinstirea Crucii s-a generalizat manifestandu-se public si intrand in cultul divin oficial al Bisericii.

Litierul este un obiect liturgic, in forma de tava rotunda, avand patru cupe sau adancituri, in care se pun panile (artosele), graul, vinul, si untdelemnul, la slujba Litiei.

Cristelnita sau colimvira este vasul cu apa in care se face botezul pruncilor. Ea are un dublu sens simbolic: inchipuie si apa Iordanului in care Iisus a fost botezat si mormantul in care a fost ingropat. Apa din cristelnita se sfinteste prin binecuvantarea preotului cu semnul Sfintei Cruci, prin rostirea unei rugaciuni speciale, prin exorcizare (sufla asupra apei in semnul crucii) si prin invocarea Duhului Sfant. Intreita afundare a pruncului in apa sfintita din cristelnita (insotita de formula sacramentala ) arata ca Sfanta Treime este temeiul credintei ortodoxe, inchipuind in acelasi timp, cele trei zile cat a stat Domnul in mormant; inchipuie moartea pentru viata in pacat si ingroparea cu Hristos a celui ce se boteaza, iar prin scoaterea din apase inchipuie invierea impreuna cu El, pentru viata cea noua in Hristos.

Cununiile sunt obiecte de cult in forma de diadema (coroana) imparateasca. Preotul incununeaza cu ele pe miri la slujba cununiei.

Praporii sau prapurii sunt niste bucati de panza, aproximativ de un metru lungime si 60 cm latime sau si mai mari , fixate pe un suport de lemn, o prajina in forma de T, care are in varf o cruce. pe aceasta panza se picteaza chipuri sfite: Mantuitorul, sfinti ingeri, Botezul Domnului, icoana hramului bisericii. Praporii se poarta in fruntea unui cortegiu de inmormantare si la diverse procesiuni, simbolizand steagul lui Hristos in jurul caruia se strangeau credinciosii spre a fi aparati in lupta impotriva pacatului, a dusmanilor vazuti si nevazuti; semnifica si biruinta lui Hristos impotriva mortii. Originea prapurului este legata de steagul cu cruce care a calauzit pe Constantin cel Mare in lupta impotriva lui Maxentiu, dupa ce avusese un vis in care i s-a aratat proiectat pe cer semnul crucii si a auzit un glas ce-i poruncea: Prin acest semn vei invinge !.

Paramanul este o bucata de stfa (mic patrat sau trapez) pe care sunt brodate semnele patimilor Mantuitorului (crucea, lancea, buretele, cuiele, ciocanul, scara crucii, cocosul, Sf. Petru etc) avand in jur inscriptia: Luati jugul Meu... ca este bun si povara Mea este usoara (Matei 11, 29-30) si Spatele l-am dat spre bataie si obrajii mei spre palmuiri si fata Mea nu am ferit-o de rusinea scuiparilor (Isaia 50,6). Aceasta bucata de stofa e legata cu baieri si purtata de calugari pe sub camasa, pe spate, la mijloc, ori peste rasa, ca semn al urmarii Crucii Mantuitorului.

Epitaful sau Sfantul Aer se foloseste o singura data pe an, la slujba Vecerniei din Vinerea Patimilor, cand Epitaful este scos in procesiune din Sfantul Altar si asezat in mijlocul bisericii pe o masa, si apoi la slujba Prohodului din noaptea Vierii Patimilor (Utrenia Sambetei celei Mari), cand este purtat in procesiune in jurul bisericii si apoi adus in biserica in Sf. Altar, unde este asezat pe Sf. Masa si acolo ramane pana la Inaltarea Domnului, cand este ridicat si pus la locul lui unde se pastreaza in restul anului.
Epitaful inchipuie trupul mort al Domnului, amintind punerea lui in mormant, iar ridicarea Epitafului de pe Sf. Masa, in Miercurea din ajunul Inaltarii, simbolizeaza Inaltarea la cer a Mantuitorului.